… Nestinsă încă după petrecerea cu părintele şi după cea de mai apoi cu acel conte din vis, mai pe urmă coniţa Natalia scoase căpşorul pe fereastră şi-o strigă pe Smaranda. Fata veni destul de iute, un pic asudată, după ce fusese de ajutor bucătăresei în cuhnie. Iar stăpâna îi porunci să se lungească tot atunci în aşternut, spre a-i face şi ei jocul cu pana. Codana se cuminţi, se întinse cu picioarele lipite, iar coniţa, suflecându-i fusta, îi descoperi între picioare smocul de păr roşiatic. Îi făcu semn fetei să nu se teamă văzând-o umblând pe-acolo cu foarfecele şi, aruncând smoc după smoc într-o tipsioară de-alături, jumuli ruşinea fetişcanei. Însă deja, pe când mişca din foarfece, avu ea oarece mirări, fiindcă i se păru că ruşinea fetei nu prea seamănă cu a dumisale…
De aceea, lucrând din pană, se duse drept acolo, spre a vedea printre tuleie că în loc tăietura bulcii de carne să dezvăluie două rânduri mici şi drepte de cărniţe suave, arătau un vârtecuş sălbatic, semănând cu un zvelt boboc de trandafir. Care abia după ce fu destul de îndelung stârnit cu vârful penei se desfăcu, spre a-i dezveli un oarecum lung căuş rozaliu, îmbrobonat.
Tu, fată, dar ce minuni ai tu aici! zise coniţa, înţelegând nedumerită că pe când, foarte curioasă, depărta de-acum cu vârfurile degetelor bobocul, i se părea că, pe sub fustă, chiar şi ei, gata să lăcrimeze, i se crapă ruşinea.
Dar de adevărată mare minune i se păru bumbul de carne ce-l găsi descoperit deasupra bobocului desfăcut, precum un boboc mai mititel, rozaliu roşiatic, tocmai iţit dintr-o căptuşeală de pieliţe. Îi venea să-l atingă şi, neînfrându-şi ispita, parcă gemând încetişor, Smărăndiţa îi mai ceru să-l apese.
Coniţa Natalia îl apăsă şi-l jucă puţin între degete, fapte faţă de care codana se smulse din aşternut, tresăltând. Şi pe când astfel îl lucra, ochii căzură un pic mai jos, unde, sub mica şi ştiuta găurice a udului, se deschise scobitură întunecată, cu margini dantelate, ce-o ispitea s-o cerceteze.
Astfel că, fără să gândească a face astfel, împinse, alăturate, două degete acolo, ca urmare Smaranda întinzând drepte picioarele şi gemând iar. Bolborosea ceva fata şi-i părea că-i cere să-mpingă mai des şi mai adânc, iar ea, coniţa, fără a fi tocmai încredinţată că asta-i este vrerea, împinse degetele şi le roti, le scoase năclăite de muci şi iar la împinse, astfel făcând de multe ori până ce, prea tare stârnită, Smărăndiţa-şi smulse palmele de la locul lor, pe-amândouă aducându-şi-le asupra ruşinii spre a o frământa repede, ca pe un aluat, până ce zvâcni zdravăn „coniţă!” strigând, iar apoi amuţi închircită.
| E.F.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu