Iubiri la kilogram 22
Bogdan oprește mașina în dreptul ultimei case din Corbu. Pare un colț de sat care a scăpat de curiozitatea celor aflați în căutarea de locuri noi și sălbatice și ai căror bani schimbă căsuțele de altă dată în vile și pensiuni care nu au nimic de-a face cu tradiția locului. Gard în gard se vede o casă din paiantă, cu o curte stăpânită de iarbă înaltă, floarea soarelui și porumb răsărit ici colo. Rolul ei în sat părea să se fi încheiat cu mulți ani în urmă, când ultimul om care a intrat acolo a zăvorât bine ușile și a pus pe gardul din lemn un lacăt mare, ruginit acum. De cealaltă parte vecine îi sunt doar lanurile de floarea soarelui, care își pleacă acum pălăriile gândindu-se că iubitul lor urma să plece în curând și le-o va trimite până dimineață pe doamna aceea mofturoasă, despre care nici nu știu prea bine cum arată – ba e rotundă, ca acum câteva nopți, ba începe să li se arate din ce în ce mai mică.
Parchează mașina sub bolta de viță de vie și dincolo de meri reușesc să zărească căsuța care va fi a lor luna asta – mai întâi un colț de prispă, apoi un geam și ceva din streașină. În jur un designer nebun care nu auzise de trenduri cromatice și se asortarea culorilor aruncase câteva straturi de cârciumărese, petunii și crăițe, iar de pe prispă levănțica îi privește veselă din ghivecele cu model tradițional. Andreea nu știe că asta a fost singura cerință specială a lui Bogdan înainte de a închiria casa, bănuia că femeia o adoră, căci altfel nu ar fi regăsit-o atât de des în apartamentul ei, în mici săculeți strecurați în dulap, sau în aranjamentele din living.
Casa e modernizată, dar cel care se ocupase de asta a avut grijă să păstreze stâlpii originali din lemn de la prispă, frumos sculptați. Lângă casă se păstra micul grajd cu fânar, refăcut și el. Cei doi deschid ușa și admiră butoiale de vin din colțul camerei, masa cu scaunele de lemn și cele câteva vase de ceramică care împodobeau pereții. Sus fânul uscat stă leneș și se simte inutil, căci mușterii lui nu mai locuiau de mult timp acolo.
Andreea se uită și tace, știe că orice cuvânt i-ar trăda dorul de copilărie și de vacanțele de atunci, de care îi amintea căsuța. Îl ia în brațe pe Bogdan și îl sărută, îi caută buzele cu aviditatea celei care simte un nou început. Bărbatul o sărută și el, nu are amintiri care să îl emoționeze, îl mână doar iubirea. Stau îmbrățișați minute bune și lasă cuvintele în urmă, la Dana, Sorina, la jobul Andreei.
Casa micuță, cu două camere și bucătărie îi primește cu surpriza câtorva cărți alese de Bogdan special pentru ea și cu multe cutiuțe de mirodenii pe care nici ea nu le știa.
Ies pe prispă, ascultă salutul greierilor și al unor păsări necunoscute și ciocnesc un pahar de vin doar pentru ei doi.
Un zgomot ciudat îl trezește pe Bogdan. Îi ia ceva timp să își amintească unde se află și să înțeleagă că aude animalele de la casa de peste drum. Încearcă să adoarmă la loc, dar curând sunetul greu al copitelor, mugetul vacilor și vocile hotărâte de bărbați care le mână de la spate îl trezesc de-a binelea. Andreea respiră ușor, cu spatele la el. O ia încet în brațe și îi mângâie cu obrazul său părul revărsat peste pernă. Îi sărută umerii, gâtul, iar când femeia se întoarce prin somn îi atinge ușor sânii cu buzele, coborând, cu respirația grea, spre abdomen. Andreea zâmbește, cu ochii închiși și deschide picioarele, lăsându-se dezmierdată. Bogdan o pătrunde cu grijă, ca și cum ar fi prima oară. Se mișcă încet, simțind cum îl primește aproape sfioasă. Rămân unul pentru o clipă sau o oră, până când plăcerea îi strânge testiculele și pleacă în căutarea fluidelor ei. Nu sunt gemete, doar suspine și brațele femeii care îl strâng și îl țin lângă ea.
Andreea s-a trezit în sunetul familiar de talăngi care anunțau trecerea turmelor către câmp. S-a cuibărit mulțumită pe salteaua moale, dar sărutul bunicii îi spunea, ca în fiecare dimineață, că o aștepta cana de lapte proaspăt și pâinea coaptă de ele două încă de seara, în cuptorul de cărămidă din mica bucătărie lipită casă. Iluzia a fost scurtă, căci Bogdan și-a coborât buzele spre umeri și apoi pe brațe. S-a întors, cu ochii închiși, dorind să îi simtă gura mai jos, în locul dezvelit de picioarele ei desfăcute. A pătruns-o atât de lent cum nu o făcuse vreun bărbat vreodată. Corpul său i-a răspuns și l-a chemat din ce în ce mai adânc. Când l-a simțit că termină l-a strâns tare în brațe și a încolăcit picioarele în jurul lui, gândindu-se că așa vor rămâne împreună pentru totdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu