Iubiri la kilogram 23
Prima zi Bogdan a pregătit cafeaua, la ibric, aroma ajungând până la șezlongurile așezate la umbra pomilor și ascunse strategic de ochii celor care treceau pe stradă. Au lenevit cum nu își amintea niciunul să o fi făcut-o vreodată și s-au hârjonit în joacă pe titlurile cărților propuse de Bogdan, pe care Andreea le lua cu o mutrișoară încruntată, le critica cum știa ea mai bine și le așeza apoi pe iarbă – una era istorică și nu avea chef de așa ceva, alta prea porno și nu îi plăcea genul, pe celelalte le citise. Bogdan zâmbea și scotea dintr-o geantă altele și altele, până ce ea a cedat, cu jumătate de gură, la ultima apariție a lui Soloviov.
Un „vecine” aruncat sonor peste gard de o bătrânică jovială cu basma înflorată și o fustă lungă pe care o purta probabil în zilele de duminică i-a scos din trândăveală. Băbuța își trasase singură misiunea, sau poate o primise de la tovarășele cu care împărțea sera o bancă la poartă, să afle cine s-a mutat în fosta casă a țaței Ana. Figurile noi erau puține, turiștii care veneau și plecau de la pensiuni nu le interesa, dar un cuplu cum era cel format din fata aia cu cracii lungi și fustă scurtă și băiatul înalt și drăguț promitea să revigoreze viața socială a uliței. Florica, cum singură s-a prezentat băbuța, se și vedea prezidând reuniunile de seară din fața porții și strecurând către urechile avide povești făcute din adevăruri și înnădite ici colo de ea cu o mică contribuție personală, pentru a le mări farmecul. Prea multe nu a aflat Florica, cei doi erau turiști ca și alții, dar cel puțin se pare că avea clienți la ouă, lapte, roșiile ei mari și cărnoase și puii care erau suficient de mari și grăsuți pentru a fi făcuți la jar și mâncați cu mujdei.
Din ele a gătit Andreea primul prânz. A luat cu grijă borcanele cu mirodenii, le-a mirosit, le-a gustat și le-a combinat, presărându-le ca un descântec magic peste puiul din oală. A mestecat, chiar a și cântat mâncării, așa cum făcea bunica ei uneori și a gustat-o din când în când cu ochii mijiți a critică și așteptare. Deși gătitul o fascina, găsind și experimentând în weekenduri multe rețete, de data asta simțea bucuria de a nu fi singura care va savura rețetele ei care treceau bucătăria românească peste Marea Mediterană, îi adăugau ceva din spiritul Africii și o aduceau la loc, mai exotică și inconfundabilă.
Bogdan o privea de departe, fascinat de bucuria ei, de concentrarea pe care o arăta prin aranjatul părului după ureche, devenit deja unul din farmecele prin care îl prindea ca într-o menghină și de cântecele care reverberau în mintea lui de la puținele emisiuni TV de odinioară. Nu mai gătise nimeni pentru el de multă vreme, nu s-ar fi gândit vreodată că un gest atât de simplu îl poate emoționa. Mirosul mâncării și glasul ei emoționat de elevă aflată la examen l-au purtat singure la oala de mâncare, uitând pe drum să mai admire o dată coapsa rotundă care își cerea alintările de șub șorțulețul ei provocator.
Seara au mers să vadă marea, străbătând întâi un drum aflat în câmp, îngust cât o mașină, dar care permitea și celor din sensul opus să treacă, dacă așteptau în refugiile ingenioase construite la câteva sute de metri unul de altul. Plaja nu era atât de liberă cum o visau, dar au descoperit ușor că dacă mai merg câteva zeci de metri găsesc nisip, scoici și mai ales nu dau de nimeni altcineva care să le fure cu privirile lor peisajul.
Au întâmpinat noaptea cu același pahar de vin și cu dorința de a se descoperi din nou, de data asta cu adevărat.
Primele două săptămâni s-au cufundat în descoperirea reciprocă. După amiezele fierbinți de vară i-au găsit mereu în hamacele de la umbră, povestindu-și ore întregi temeri și dorințe, iar serile abordând plini de curaj relațiile anterioare și ce și-ar fi dorit de la ele. Poveștile lor semănau până la un punct – amândoi au ajuns în București la facultate și și-au promis să rămână acolo odată ce aveau diploma în buzunar, descurajați de salariile proaste din orașele lor și de găștile de relații și grade de rudenie cărora ar fi trebuit să le țină piept pentru un job plătit cât să le permită un trai modest și un concediu de câteva zile într-un hotel modest de la mare.
Bogdan nu a dorit să intre prea mult în detalii, dar cu timpul s-a relaxat și a simțit nevoia să se confeseze privind compromisurile pe care le-a făcut pentru a obține și păstra poziția pe care o avea. I-a vorbit Andreei mult, cu ochii căutând aiurea o pisică care se strecurase pe streașină și îi asculta, despre convingerea că în curând altcineva mai tânăr va intra în favorurile șefilor și va fi trimis să adoarmă conștiințe, să înmoaie suflete și ofere satisfacție fizică, dacă era nevoie, pentru contractele grase pe care se băteau ei și încă două companii. Nu i-a fost deloc simplu să admită că bărbatul împlinit care părea stătea de fapt pe o fundație nesigură, făcută din aluatul moale al abilității, șarmului personal și masculinității pe care o degaja figura sa. Dacă le decojeai una după alta, ca pe o banană coaptă, nu ajungeai la nimic bazat pe studiile îndelungate de la facultate și masterat. Ceea ce era el putea fi oricine.
Andreea l-a ascultat, l-a susținut cu vorbe meșteșugite despre calitățile sale, dar și-a recunoscut ei înșiși că slăbiciunea lui era neașteptată. Femeia credea că ceea ce i se întâmplă la birou reprezintă un exemplu elocvent al muncii răsplătite. Era de prea curând acolo, un pic mai sus decât majoritatea colegilor, ca să înțeleagă că în cele din urmă va ajunge la aceeași concluzie cu Bogdan. Oamenii vin, cei mai talentați sunt hrăniți cu iluzii și vorbe frumoase care le mângâie orgoliul, sunt supți până la secătuire de ceea ce pot oferi, sunt dezbrăcați de viețile personale și în cele din urmă li se mulțumește frumos pentru contribuție, sunt puși într-un colț de birou și priviți ca niște dinozauri, iar unii tineri și plini de speranță le iau locul și intră în același mixer cu bani și speranțe.
Vinul le dezlega limbile și le aducea primii fiori de excitație. Hormonii le aducea pe limbă cele mai picante destăinuiri, care veneau năvalnic, ca și cum astfel eliberau tensiunea sexuală dintre ei. Bogdan i-a vorbit mult despre femei, despre tainele pe care le învățase de la Mihaela și a susținut tranșant că era sătul de toate astea și voia o relație normală. O relație își dorea și Andreea, care a avut totuși puterea să recunoască că descoperise de curând plăcerea pe care i-o aduceau femeile și că și-o recrea deseori în minte și o căuta cu mâinile atunci când era singură. L-a rugat pe Bogdan să înțeleagă, convinsă fiind că e doar o fantezie hrănită de filmele și dorințele din adolescență, pe care abia acum a gustat-o.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu