Iubiri la kilogram 24
În seara aceea s-au așezat în colțul lor de plajă, pregătiți să vadă un nou asfințit. Dacă te-ai fi uitat de undeva dintre ierburile care creșteau nestingherit în colțul acela scăpat de zecile de turiști care se pregăteau să dea un nou drum acestui paradis aproape sălbatic, ai fi văzut pe fundal o lună mare, mov roșiatică care trimitea cărări de aceeași culoare către țărm și într-un colț pe ei doi, îmbrățișați ca de obicei. Își lăsau gândurile să zboare și încercau să uite de viața lor de până atunci și să se bucure doar de prezent, căutând din priviri doar detaliile picturii în care simțeau că se află. De data aceea Andreei i s-a părut că le zărește, undeva pe țărm pe prietenele ei și imaginea lor i-a revenit, regăsind în reflectarea lunii frânturi de figuri, sâni și coapse și percepând adierea vântului ca pe senzația care îi mângâia abdomenul atunci când le vedea dezbrăcate și unite, în timp ce una dintre ele întindea domol brațul ca semn de invitație în cercul acela ce se i se deschidea doar ei. A încercat să-și înăbușe imaginile ciudate venite în mod inexplicabil, înlocuindu-le cu vorbe, despre mare, lună și frumusețea peisajului, schimbate cu Bogdan.
Ajunși acasă femeia și-a citit pe ascuns și emailurile, ignorând pentru prima dată înțelegerea lor referitoare la evitarea oricărui contact cu exteriorul, cu joburile și persoanele cu care mai aveau încă legături sexuale. Așa a aflat că proiectele ei de la birou avansau bine, dar că una dintre colege părea a îi fi preluat informal sarcinile și chiar venea cu noi idei care denaturau ceea ce gândise ea. Așa a văzut și că Daniel îi trimitea acesteia răspunsuri de mulțumire mult mai calde decât primise ea vreodată. O păstrau în CC de dragul uzanțelor, dar își dădea seama că deja lucrurile mergeau și fără ea. Atunci când Bogdan a încercat să o sărute l-a împins ușor, pretextând că o durere de cap nu prea îi dădea pace. A adormit târziu, privindu-l ore întregi printre pleoapele întredeschise pe Bogdan și încercând să regăsească doar iubirea care i-a adus acolo. În locul ei se aflau îndoielile, mici gesturi de-ale lui care acum o enervau și teama că el îi lua, chiar dacă involuntar ultimul an de muncă, cu tot ce realizase doar ea, de una singură. A închis ochii și s-a simțit protejată de corpurile Danei și Sorinei.
Dimineața Bogdan a așteptat-o ca de obicei cu cafeaua, pe măsuța de lângă șezlonguri. Andreea a ignorat trandafirii de pe tavă, mormăind un mulțumesc de complezență a băut puțin din ceașcă și a aruncat conținutul cu un gest nervos.
– Nu pot să beau asta, Bogdan! E rece.
– Andreea, e ora 11, e făcută de două ore. Bărbatul era calm, deși bănuia că gesturile ei se înlănțuie și îi duc către ceartă.
– Scuză-mă, nu mi-am dat seama. Nu știu ce mi-a venit.
Andreea s-a întins pe șezlong și a închis ochii. De fapt știa prea bine, nu mai putea sta acolo, era prea mult de la început. Nu știa dacă s-a săturat de el, dar avea nevoie de lumea ei, de spațiul intim care să îi permită, măcar uneori să facă ce îi place.
– Bogdan, eu plec acasă. Am multe de făcut.
– Așa, dintr-o dată?
– Mi-am citit emailul. Trebuie să merg la birou.
– Nu te cred! Spune-mi mai bine că ți-e dor de femeile alea șterse. A aruncat nervos cartea din mână.
Tăcerea ei i-a dat ocazia să mediteze la reacția sa.
– Andreea, îmi pare rău. Nu știu ce mi-a venit.
– Bogdan, trebuie să înțelegi că nu pot să stau să ți-o sug toată viața și să îți fac mâncare. Am nevoie de spațiul meu, de oameni, am lucruri de făcut. Știai asta de la început, credeam că mă înțelegi.
Au fumat amândoi în tăcere, evitându-și privirile. Știau că odată ajunși aici luna lor petrecută în doi ar fi doar un prilej îndelungat de reproșuri.
– Plec în după amiaza asta. Mă duci te rog până în Constanța?
– Vreo șansă să te răzgândești?
– Nu.
– OK. Plecăm când vrei tu.
Bogdan era furios când a condus-o la gară, dar și-a mascat bine gândurile. Nici mâinile nu l-au trădat, putând să fumeze cu gesturile sale scurte și ferme, fără vreun tremur. Și-au vorbit doar când ea a coborât.
– Mulțumesc Bogdan pentru săptămânile astea. Încearcă să înțelegi. Aș fi vrut să pot să stau.
– Vorbim Andreea.
Când ea a dispărut în gară, Bogdan a parcat și-a lăsat scaunul pe spate și a stat așa, multă vreme. Pietrele din suflet se zdrobeau și îi cerneau nisip în ochi, care nu îl lăsau să conducă. În cele din urmă și-a pus ochelarii și a plecat.
Țăcănit de pantofi pe gresie și șoaptele a două femei îi reamintesc Andreei drumul interminabil până la București și pe cele două prietene care au așteptat-o în gară. Nu au vorbit nimic despre vacanța cu Bogdan, nu ar fi știut ce să le spună, cum nu putea să își explice ei însăși. Sexul de azi noapte a fost grozav, ca de obicei, dar de data asta fetele nu i-au mai provocat orgasmul de care avea parte de fiecare dată. Sentimentul de vină și regretul, combinate cu vodka pe care i-au oferit-o ele îi făceau ca ideile să îi zboare haotic în cap, iar inima strânsă părea a acuza acut lipsa lui.
A făcut-o mai mult dintr-un impuls, nu putea să îl sune oricum, trebuia să învețe să o lase puțin mai liberă. Când Dana și Sorina au plecat la birou a rămas la ele și s-a aranjat pentru o nouă zi, una doar pentru ea. Va merge la un film, sau la un teatru, dacă mai găsea vreun bilet, poate chiar la o expoziție, iar până seara poate are idei noi.
Bogdan și-a revenit cu greu după două zile în care a văzut totul în roz, ca și vinul care i-a ținut companie. Știa că baba de peste drum și tovarășele ei de dezbatere au adulmecat ceva nou și vorbind atât de tare în fața porții nu fac decât să încerce să atragă atenția, poate prind vreun detaliu. A pus toate ghivecele cu lavandă într-un coș, la fel vreo trei cosmetice găsite în casă și i le-a dus babelor, alimentându-le bârfa, dar atrăgându-le cumva de partea lui. Generozitatea sa s-a dovedit a fi apoi răsplătită cu ceva legume și plăcintă caldă, primite aproape zilnic.
Chiloții uitați de Andreea în baie mai degrabă l-au excitat decât i-au provocat vreo nostalgie. I-a aruncat și odată cu ei dus a fost și ultimul semn al prezenței Andreei.
Și-a deschis telefonul, decis să facă conversație cu primul apelant. A fost Irina. De data aceasta nu a mai respins-o, dimpotrivă, a invitat-o cu un aer vesel la mare. Prezența ei însemna sex, fără obligații, întrebări și răspunsuri și de asta avea nevoie.
Weekendul petrecut cu Irina a fost o reîntoarcere la viața lui anterioară. Au făcut sex dur, el penetrând-o aproape cu ură, dar brutalitatea îi aducea femeii cea mai mare plăcere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu