Ozuma Kaname

Творчество: ■ Ozuma Kaname

Iubiri la kilogram 27 - Cafea cu taifas

Iubiri la kilogram 27 - Cafea cu taifas

Iubiri la kilogram 27

Serile erau plictisitoare pentru Andreea, mai ales în primele zile când dincolo de niște mese formale la care mai participau și șefi de mâna a doua din grup nu avea altceva de făcut decât să încerce să viziteze de una singură Frankfurtul, care s-a dovedit cam neinteresant pentru un turist obișnuit. Multe clădiri de birouri, câteva muzee la care nu avea timp să ajungă cât erau deschise și mai multe restaurante, în care nu îi plăcea să stea de una singură.

Cu timpul s-a apropiat de Irena, blonda având camera în același hotel cu ea. Au stat seri lungi una în compania alteia, iar timpul și cocktailurile exotice pe care le-au comandat a făcut inevitabil ca cele două să ajungă și la confidențe. Povestea Irenei nu avea mai nimic de face cu a ei, frumoasa cehoaică având mai multe relații în palmares, dar care au durat exact cât a dorit ea. A renunțat fără regrete la iubiți geloși, la unii prea banali pentru a avea ceva de spus, iar pe câțiva tipi i-a trimis la plimbare chiar după câteva zile, reproșându-le ba penisul prea mic, ba lipsa de fantezie în pat. De vreo doi ani avea o relație stabilă cu un tip care nu doar că o iubea, dar dădea aceeași importanță sexului ca și ea. Limitele sexului sunt cele stabilite între parteneri, iar Irena trăia bucuria unei relații deschise, de care se bucura împreună cu iubitul ei și care o scăpase de invariabilele întrebări referitoare la plăcerile sexuale pe care nu le descoperise încă.

Andreea se gândea în momentele acelea la Bogdan și aprecia deschiderea cu care i-a acceptat partidele de sex cu Dana și Sorina. Se întreba de ce a făcut tâmpenia să plece atunci de la mare și de ce nu a știut să aprecieze ce a avut. În suflet îi încolțea temerea că s-a gândit cam târziu la toate astea și că Bogdan deja o ura, destul de plauzibil căci nu-și găsise timp să se vadă cu ea.

A decis că va merge la el imediat ce va ajunge în București, fără să mai tot stabilească întâlniri, dar până atunci trebuia să își găsească ceva de făcut aici, să nu i se pară cele două săptămâni prea plictisitoare.

A început să iasă seara cu Irena, mutându-și conversațiile la barurile din zonă. Într-una dintre ele, ușor amețite amândouă, au plecat să descopere celebrul cartier roșu al orașului. Au plecat repede de acolo, fugind de ceata de drogați adunați la colțurile de stradă și de bărbații ciudați care te invitau în barurile goale. O mică oprire le-a mai animat seara, o vizită la sex shop, didactică aproape pentru Andreea, căci a plecat cu niște manșoane, bile și vibratoare pe care i le-a lăudat Irena, explicându-i cu răbdare ce însemnau ele în viața de cuplu.

Nerăbdătoare să ajungă acasă a stat puțin la petrecerea din ultima seară, deși Irena i-a făcut cu ochiul și i-a spus discret că Iwo și Lorenzo îi propuseseră să meargă undeva să petreacă într-un cadru restrâns.

– Au fost grozavi, dar poate vei vrea să te convingi singură data viitoare. Atât i-a spus Irena dimineață și a sărutat-o de la revedere.

Andreea se uită mulțumită la cele câteva genți pline de haine. În timp ce o închide pe ultima zâmbește, au avut un drum lung de parcurs până aici.

Toamna trecută se întorcea de la Frankfurt cu dorința de a relua relația cu Bogdan și de o face cum trebuie. Își amintește și acum zborul spre București, în care se uita la ceas din sfert în sfert de oră, cum a deschis telefonul când avionul abia aterizase pe pistă și l-a sunat, fără a primi vreun răspuns. Așa și-a petrecut și acea seară, plină de așteptare, până ce undeva spre dimineață, când scârțâitul tramvaielor trezea Bucureștiul, a mers la el la ușă și a sunat. L-a văzut dezbrăcat, prin ușa întredeschisă, așa cum a văzut și sticlele de pe masă și fundul unei femei care adormise pe canapea. A fugit, pornind pe jos către casă, ascunzându-se pe aleile dintre blocuri pentru ca nimeni să nu-i vadă lacrimile. A fugit de el, de gândurile ei și de senzația de vină pe care în mod ciudat o simțea.

A trecut aproape o lună în care l-a respins, până ce s-a gândit că poate nu avea motive să se simtă înșelată, căci atunci între ei nu mai era nimic în afară de golul pus de plecarea ei de la mare. I-a acceptat povestea cu prostituata și a încercat să-l înțeleagă că și-a căutat în acel trup străin doar fuga de singurătate și incertitudine.

Au început să se vadă din ce în ce mai des, ea plecând cât putea de repede de la birou să iasă cu el la un teatru sau la o simplă plimbare, în care îi asculta ore întregi planurile legate de o afacere proprie. Bărbatul atât de sigur pe el era de fapt un simplu om care avea nevoie de ea, de sfaturile ei și de validarea propriilor idei.

S-au mutat aproape pe nesimțite împreună, pentru ea serile fiind adevărate curse între apartamentul ei și al lui, în care își tot muta haine și cosmetice într-o parte în alta, până ce și-a dat seama că acesta este un simplu pretext prin care nega o realitate – îl iubea pe Bogdan și își dorea să fie tot timpul cu el. Alături de Bogdan regăsise căldura și înțelegerea, dar mai ales imaginea mesei la care cuplul discută și iși împarte ideile și speranțele. Discuția despre mutarea împreună a venit firesc într-una din seri, ambii simțind că ocolesc inutil subiectul, poate din cauza reținerilor pe care le-a adus vara trecută petrecută la Corbu.

Andreea a închis ușa casei sale după ce a dus ultimul bagaj la mașină. Bogdan a strâns-o în brațe, simțind că avea nevoie de asigurarea lui:

– Hai s-o facem și pe asta. Va fi bine, vei vedea. Te iubesc Andreea!

– Și eu te iubesc, Bogdan.

Au rămas îmbrățișați minute bune, până ce una dintre babele de pe scara ei a deschis curioasă ușa.

Iubiri la kilogram 26 - Cafea cu taifas

Iubiri la kilogram 26 - Cafea cu taifas

Iubiri la kilogram 26

Frankfurt i-a deschis Andreei o lume total nouă. A pășit puțin emoționată în sala de întâlniri, unde îi vedea pentru prima dată pe cei de pe aceeași poziție cu ea din grup, remarcând-o de la început pe Irena, o cehoaică blondă, cam de vârstă cu ea. Femeia își aruncă șăgalnic pletele peste umăr zâmbind bărbaților care o înconjuraseră și îi sorbeau cu priviri ușor tâmpe și hipnotizate orice cuvânt. Aveau și de ce, și-a recunoscut Andreea, figura ei de puștoaică nevinovată și sânii rotunzi, cuprinși cu greu de naturii cămășii, fiind probabil argumente mai grele decât orice discuție pe cifre, strategii și alte chestii aride.

S-a mirat de întâmpinarea călduroasă, mai ales de la colegii din est și s-a simțit flatată de zâmbetul și privirea directă a tipului înalt din Polonia, Iwo și a lui Lorenzo, un italian brunet, ușor bărbos, al cărui costum îi stătea de minune pe spatele musculos. Cole, coordonatorul lor de la Londra își bea ușor flegmatic cafeaua, așteptând ca cele câteva cuvinte pe care le rostea din când în când să primească aprobarea celor câteva femei din jurul lui. I s-a părut un bărbat cam anost, bine făcut, dar cu un ten roșcovan și o față pistruiată potrivite mai degrabă unui adolescent care visează încă să scape de virginitate.

Scurtele discuții de la început au fost înlocuite de prezentări în Power Point, în care filialele din toate țările au băgat zeci de pagini de realizări, deși fiecare era conștient că a trecut acolo nu doar ceea ce face, ci mai ales ce nu prea face.

După pauza de la prânz au trecut direct la subiect, o analiză pe costuri și profit și oportunitățile care apăreau pentru unele țări din mutarea sediului central la Frankfurt. Cole i-a informat, neașteptând vreun drept la replică, că Andreea va coordona toate activitățile de analiză din țările Est Europene și că îi va raporta direct lui și lui Otho, coordonatorul din Germania. Tot Andreea urma să își sporească considerabil echipa, cu încă 10 oameni și era rugată să pornească recrutarea imediat ce se întorcea în țară.

Săptămânile următoare vor discuta la seminarii despre noul mod de lucru și vor învăța cu toții niște modele noi de analiză și sistemele care trebuiau implementate și cerințele particulare din cadrul grupului.

Interesul Andreei pentru întâlniri scădea pe zi ce trece, căci le găsea plictisitoare și oarecum repetitive, dar în același timp creștea interesul celorlalți pentru ea, luând mesele și pauzele de cafea însoțită de un cor de admirație și aprobare din partea unor babe bulgăroaice, dar și a unor băieți destul de arătoși cu sânge slav și vorbe pricepute și antrenate la mângăierea orgoliilor.

– Bogdan, e timpul să iei o pauză. Anca vorbea calm, aproape liniștitor. A făcut chestia asta de zeci de ori. Nu înțelegea de ce totuși șefii nu au discutat chiar ei cu Bogdan, care era atât de vechi în firmă.

– Gata, vreți să scăpați de mine? Aveți vreun argument?

Anca i-a întins o listă cu contractele pierdute de el în favoarea concurenței. Pe unul și-l amintea foarte bine bărbatul, târfa aia brunetă fusese mai mult decât clară în cerințele ei, dar el s-a ridicat și a plecat, lăsând-o singură în birou.

La fel de bine știa Bogdan că Dan îi luase de vreo două luni o parte din întâlniri. Se aștepta la asta și recunoscuse la el încă de la început dorința de a mușca din concurență, gudurându-se în același timp pe lângă Daniela, șefa lor, care se pare că păstrase cam aceleași criterii de angajare – tip drăguți, capabili să vorbească ore întregi despre orice și mai ales dornici să nu se întoarcă în orășelele de unde veniseră în București. Știa că nu mai avea ce să îi spună Danielei în favoarea sa, că partidele de sex de la început erau doar un preludiu al cifrelor cu care trebuia să demonstreze ulterior. La urma urmelor nici nu ar fi vrut să o mai fută pe baba aia.

– Avem pentru tine un post minunat, care îți va permite să te relaxezi și să te întorci mai puternic la locul tău. Vei pregăti contractele pentru vânzări și le vei propune tu clauzele în funcție de ce îți spun ei că au discutat. Salariul rămâne același, bonusurile le mai discutăm.

– Ați stabilit vreun termen pe care voi sta pe poziția asta?

– Nu.

Și-a petrecut restul zilei obișnuindu-se cu noul său birou, de fapt doi pereți de sticlă și un colț într-un open space plin de femei mai tinere care băgau de zor datele de pe contracte într-un sistem, iar în pauze plecau să își șușotească poveștile anoste.

Bogdan nu mai dorea de mult să lucreze în vânzări, era sătul de toată munca asta care nu îi mai aducea de mult vreo satisfacție. A redescoperit, după mult timp, site-urile de recrutare, care nu avea altceva decât joburi de începători. S-a uitat și la CV-ul său, care stătea neatins de cinci ani. Nimic nou nu putea să treacă, sau nimic din ce l-ar fi interesat să facă.

A văzut doar nevoia de a face altceva, ceva ce îi făcea plăcere, fără să depindă de toanele vreunui șef. Avea nevoie să se gândească. Și-a scris în vorbe seci demisia și a trimis-o pe email la Daniela cu Anca în CC.

Au încercat, mai mult de formă, să îl facă să se răzgândească, dar în cinci zile a putut deja să plece, luând cu el vreo două cărți și lăsând în urmă zece ani care nu mai reprezentau mare lucru.

Iubiri la kilogram 25 - Cafea cu taifas

Iubiri la kilogram 25 - Cafea cu taifas

Iubiri la kilogram 25

11 OCT 2017 DE FAR MOON LASĂ UN COMENTARIU

Toamna a însemnat pentru Andreea o aruncare cu toate forțele în proiectul ei de la serviciu. Nu doar că se simțea din nou mândră de munca ei și de faptul că putea să miște într-un fel lucrurile, dar avea nevoie din nou de o perioadă în care să își clarifice sentimentele.

Și-a luat o pauză și de la sex, devenind ascetă, renunțând la întâlnirile cu fetele, dar nu și la bucuria pe care i-o aducea iubirea față de ea însăși, rapidă și oarecum rușinoasă, strecurată între venitul de la birou, mâncarea unor semipreparate și cele câteva frânturi de serial pe care le mai urmărea.

A încercat pe jumătate să vadă dacă poate fi atrasă de un alt bărbat și candidatul ideal, un tip mai mult timid, dar încărcat de vorbe frumoase care puteau fi rezultatul doar a sute de cărți devorate, s-a ivit odată cu ocuparea unei poziții libere de la marketing. A fumat destul de des cu el, căci o distrau glumele sale, iar privirea lui care îi mângâia șoldurile în taină, căci nu i-o susținea pe a ei când îl înfrunta, i-a părut de o timiditate aproape feciorelnică. Era un bărbat diferit de toți ceilalți, de la care nu știa ce vrea în afară de niște sex, părând genul care execută sârguincios tot ce îi ceri. Da, o distra rolul de profesoară în care se vedea, cu o rochiță scurtă, dar nu extrem de provocatoare, ca să nu îi afecteze lui încrederea. Poate în loc de tipi hotărâți și autoritari avea de-a face cu unul care să o satisfacă și să stea tăcut până ce ea îi va da vreun ordin. Într-o seară în timp ce ieșea din firmă gândindu-se deja dacă bărbatul o fi destul de potent încât să îl simtă, l-a văzut îmbrățișat cu o blondă, nici prea frumoasă, dar nici urâtă, cu sânii puși bine în valoare de un pulovăraș mulat și cu o fustă cam lălâie, dar probabil suficient de sexy pentru unul ca el. Va încerca altă dată rolul de profesoară, nu avea de gând să își bată capul cu el, probabil era genul căruia poți să îi desenezi pe stradă drumul către camera de la hotel, în care să-i presari apoi bombonele către vaginul tău și tot nu ar înțelege nimic.

Se gândea la Bogdan, simțea că nu trebuia să plece astă vară, dar tot o încerca teama că o relație cu el ar fi una care ar lipsi-o de tot ce e al ei și ar face-o cumva sclava dorințelor lui. Nu era pregătită să locuiască cu el și bănuia că asta ar fi vrut el să-i propună. L-ar fi sunat și știa că trebuia să o facă, dar lăsat să treacă zi după zi fără să se întâmple asta, reprogramând-și mereu în gând ora potrivită.

Andreea se întorcea încet la viața ei de înainte de a îl cunoaște pe Bogdan, simțea asta în weekendurile lungi în care fișierele Excel și prezentările în Power Point nu mai puteau înlocui brațele unui bărbat, iar filmele porno la care începuse să se uite o făceau doar să se simtă și mai singură.

Vestea cea mare a venit sub forma unui email care i-a invadat Inboxul pe nepregătite, un musafir drag ajuns la o oră nepotrivită. Londra aprecia efortul ei și a decis să transfere către departamentul de la București o serie de sarcini pe toată regiunea. Știa bineînțeles că șefii de acolo, rigizi ca niște băieței răzgâiați, nu prea aveau timp de sentimentalisme și au luat în calcul și costurile mai mici din România, dar nu o interesa treaba asta. Trebuia să plece la Frankfurt timp de o lună, pentru stabilirea unor detalii.

În seara aceea s-a hotărât că e momentul să îl caute pe Bogdan. Nu îl voia atunci, dar nici nu putea să îl piardă, primele zile fericite de la mare, discuțiile lor la paharul de vin și sexul în care el devenise, neașteptat pentru un bărbat, un fel de mașinărie de produs orgasme, începuseră deja să o bântuie și asta nu doar seara sau în weekend, dar și în timpul zilei când se surprindea singură uitându-se în gol la calculator și ușor excitată în timp ce îmbrățișarea lui îi fura gândurile, iar amintirea dragostei îi bântuia abdomenul mai ceva decât unei fete în așteptarea primei întâlniri sexuale.

Pentru Bogdan toamna însemna deja un an de la întâlnirea lor în care au stabilit să se cunoască mai bine. Ocolea străduțele vechi și întortocheate ale Bucureștiului, fără să vrea casele de acolo, frunzele uscate aruncate de vânt către cer și coborâte apoi din nou pe asfalt îi amintea de asta. Și-a reluat participările la întâlnirile pe vânzări și conferințele de la hoteluri, renunțând la obiceiul lui de a prezenta apoi și camerele de acolo vreunei candidate doritoare.

Se gândea la ea, admitea asta și nu încerca să ignore, dar știa că nu are rost să o caute el, nu avea nicio justificare pentru un astfel de gest. Amintirea asta îl bântuia și-l transforma într-un bărbat lipsit de vigoarea lui proverbială, scăpase până și de Irina, nu mai avea chef de ea. Pizda ei nu îi mai trezea niciun fel de dorință, nu de alta dar era însoțită de o voce cam stridentă pe care nu mai avea chef să o asculte.

Serile și le însoțea din plin de vin, în timp ce își pierdea privirile în sutele de forme voluptoase pe care fetele și le etalau nonșalant la video chat. Uneori își potolea instinctele apelând la întâmplare numerele celor care se lăudau pe siteuri cu performanțele lor în masaj. Vreo două au fost atât de respingătoare încât nici nu a avut chef sa intre în ele, iar la altele a terminat după câteva mișcări, plecând grăbit după ce le lăsa banii lângă trupurile lor pline de spermă.

Abia venise acasă în seara în care l-a sunat Andreea.

– Bună, Bogdan!

– Bună, Andeea. A sunt vocea lui, calmă și egală de parcă ar fi răspuns unui sondaj telefonic.

– Aș vrea te rog să ne vedem azi.

– Nu pot. Răspunsul a fost rostit apăsat și aproape dur de orgoliul lui și de săptămânile în care credea că o poate uita. În sinea lui se bucura.

– Eu plec la Frankfurt, ne vedem când mă întorc dacă poți.

– Încerc. Când vii? Ar fi vrut să revină și să se vadă azi, dar îi era teamă de ridicol. Până la urmă trebuia să simtă și ea ce a trăit el odată cu plecarea ei și poate chiar mai mult.

– Peste o lună.

– Bine Andreea, vorbim atunci.

Iubiri la kilogram 24 - Cafea cu taifas

Iubiri la kilogram 24 - Cafea cu taifas

Iubiri la kilogram 24

În seara aceea s-au așezat în colțul lor de plajă, pregătiți să vadă un nou asfințit. Dacă te-ai fi uitat de undeva dintre ierburile care creșteau nestingherit în colțul acela scăpat de zecile de turiști care se pregăteau să dea un nou drum acestui paradis aproape sălbatic, ai fi văzut pe fundal o lună mare, mov roșiatică care trimitea cărări de aceeași culoare către țărm și într-un colț pe ei doi, îmbrățișați ca de obicei. Își lăsau gândurile să zboare și încercau să uite de viața lor de până atunci și să se bucure doar de prezent, căutând din priviri doar detaliile picturii în care simțeau că se află. De data aceea Andreei i s-a părut că le zărește, undeva pe țărm pe prietenele ei și imaginea lor i-a revenit, regăsind în reflectarea lunii frânturi de figuri, sâni și coapse și percepând adierea vântului ca pe senzația care îi mângâia abdomenul atunci când le vedea dezbrăcate și unite, în timp ce una dintre ele întindea domol brațul ca semn de invitație în cercul acela ce se i se deschidea doar ei. A încercat să-și înăbușe imaginile ciudate venite în mod inexplicabil, înlocuindu-le cu vorbe, despre mare, lună și frumusețea peisajului, schimbate cu Bogdan.

Ajunși acasă femeia și-a citit pe ascuns și emailurile, ignorând pentru prima dată înțelegerea lor referitoare la evitarea oricărui contact cu exteriorul, cu joburile și persoanele cu care mai aveau încă legături sexuale. Așa a aflat că proiectele ei de la birou avansau bine, dar că una dintre colege părea a îi fi preluat informal sarcinile și chiar venea cu noi idei care denaturau ceea ce gândise ea. Așa a văzut și că Daniel îi trimitea acesteia răspunsuri de mulțumire mult mai calde decât primise ea vreodată. O păstrau în CC de dragul uzanțelor, dar își dădea seama că deja lucrurile mergeau și fără ea. Atunci când Bogdan a încercat să o sărute l-a împins ușor, pretextând că o durere de cap nu prea îi dădea pace. A adormit târziu, privindu-l ore întregi printre pleoapele întredeschise pe Bogdan și încercând să regăsească doar iubirea care i-a adus acolo. În locul ei se aflau îndoielile, mici gesturi de-ale lui care acum o enervau și teama că el îi lua, chiar dacă involuntar ultimul an de muncă, cu tot ce realizase doar ea, de una singură. A închis ochii și s-a simțit protejată de corpurile Danei și Sorinei.

Dimineața Bogdan a așteptat-o ca de obicei cu cafeaua, pe măsuța de lângă șezlonguri. Andreea a ignorat trandafirii de pe tavă, mormăind un mulțumesc de complezență a băut puțin din ceașcă și a aruncat conținutul cu un gest nervos.

– Nu pot să beau asta, Bogdan! E rece.

– Andreea, e ora 11, e făcută de două ore. Bărbatul era calm, deși bănuia că gesturile ei se înlănțuie și îi duc către ceartă.

– Scuză-mă, nu mi-am dat seama. Nu știu ce mi-a venit.

Andreea s-a întins pe șezlong și a închis ochii. De fapt știa prea bine, nu mai putea sta acolo, era prea mult de la început. Nu știa dacă s-a săturat de el, dar avea nevoie de lumea ei, de spațiul intim care să îi permită, măcar uneori să facă ce îi place.

– Bogdan, eu plec acasă. Am multe de făcut.

– Așa, dintr-o dată?

– Mi-am citit emailul. Trebuie să merg la birou.

– Nu te cred! Spune-mi mai bine că ți-e dor de femeile alea șterse. A aruncat nervos cartea din mână.

Tăcerea ei i-a dat ocazia să mediteze la reacția sa.

– Andreea, îmi pare rău. Nu știu ce mi-a venit.

– Bogdan, trebuie să înțelegi că nu pot să stau să ți-o sug toată viața și să îți fac mâncare. Am nevoie de spațiul meu, de oameni, am lucruri de făcut. Știai asta de la început, credeam că mă înțelegi.

Au fumat amândoi în tăcere, evitându-și privirile. Știau că odată ajunși aici luna lor petrecută în doi ar fi doar un prilej îndelungat de reproșuri.

– Plec în după amiaza asta. Mă duci te rog până în Constanța?

– Vreo șansă să te răzgândești?

– Nu.

– OK. Plecăm când vrei tu.

Bogdan era furios când a condus-o la gară, dar și-a mascat bine gândurile. Nici mâinile nu l-au trădat, putând să fumeze cu gesturile sale scurte și ferme, fără vreun tremur. Și-au vorbit doar când ea a coborât.

– Mulțumesc Bogdan pentru săptămânile astea. Încearcă să înțelegi. Aș fi vrut să pot să stau.

– Vorbim Andreea.

Când ea a dispărut în gară, Bogdan a parcat și-a lăsat scaunul pe spate și a stat așa, multă vreme. Pietrele din suflet se zdrobeau și îi cerneau nisip în ochi, care nu îl lăsau să conducă. În cele din urmă și-a pus ochelarii și a plecat.

Țăcănit de pantofi pe gresie și șoaptele a două femei îi reamintesc Andreei drumul interminabil până la București și pe cele două prietene care au așteptat-o în gară. Nu au vorbit nimic despre vacanța cu Bogdan, nu ar fi știut ce să le spună, cum nu putea să își explice ei însăși. Sexul de azi noapte a fost grozav, ca de obicei, dar de data asta fetele nu i-au mai provocat orgasmul de care avea parte de fiecare dată. Sentimentul de vină și regretul, combinate cu vodka pe care i-au oferit-o ele îi făceau ca ideile să îi zboare haotic în cap, iar inima strânsă părea a acuza acut lipsa lui.

A făcut-o mai mult dintr-un impuls, nu putea să îl sune oricum, trebuia să învețe să o lase puțin mai liberă. Când Dana și Sorina au plecat la birou a rămas la ele și s-a aranjat pentru o nouă zi, una doar pentru ea. Va merge la un film, sau la un teatru, dacă mai găsea vreun bilet, poate chiar la o expoziție, iar până seara poate are idei noi.

Bogdan și-a revenit cu greu după două zile în care a văzut totul în roz, ca și vinul care i-a ținut companie. Știa că baba de peste drum și tovarășele ei de dezbatere au adulmecat ceva nou și vorbind atât de tare în fața porții nu fac decât să încerce să atragă atenția, poate prind vreun detaliu. A pus toate ghivecele cu lavandă într-un coș, la fel vreo trei cosmetice găsite în casă și i le-a dus babelor, alimentându-le bârfa, dar atrăgându-le cumva de partea lui. Generozitatea sa s-a dovedit a fi apoi răsplătită cu ceva legume și plăcintă caldă, primite aproape zilnic.

Chiloții uitați de Andreea în baie mai degrabă l-au excitat decât i-au provocat vreo nostalgie. I-a aruncat și odată cu ei dus a fost și ultimul semn al prezenței Andreei.

Și-a deschis telefonul, decis să facă conversație cu primul apelant. A fost Irina. De data aceasta nu a mai respins-o, dimpotrivă, a invitat-o cu un aer vesel la mare. Prezența ei însemna sex, fără obligații, întrebări și răspunsuri și de asta avea nevoie.

Weekendul petrecut cu Irina a fost o reîntoarcere la viața lui anterioară. Au făcut sex dur, el penetrând-o aproape cu ură, dar brutalitatea îi aducea femeii cea mai mare plăcere.